Moonlight Feelings

... but i can't help it ...

2006-11-15T22:19:00.000+02:00

somnul iubirii ...

2006-11-15T22:14:00.000+02:00

the pressure of decisions

2006-11-14T22:43:00.000+02:00

... sometimes when the pressure is 2 hard ... we choose 2 run away ... right now ... i feel i want 2 run...

wings ...

2006-11-12T18:41:00.000+02:00

... don't cut down my wings ...

amor distante ...

2006-11-12T18:34:00.000+02:00

... what can i do? ... i want u ... i miss your touch, your lips, your heart beating next 2 mine ...
... u r like the wind ...

Wrong way ...

2006-11-12T18:32:00.000+02:00

amor fara obligatzii ...

2006-11-10T19:35:00.000+02:00

... nimic nu se compara cu tanjala dupa celalalt ... te gandesti k poti sa stapanesti atractia fizik... poate te gandesti k te descurci, k poti sa te multumesti cu pasiunea nebuna cu care faceti amor, k nu mai vrei sa iubesti si sa simti gustul amar al suferintei, geloziei si toate celelalte, ti-e bine asa, te simti frumoasa, super sexy, dorita, desfranata ... plutesti cand vezi ce efect ai asupra lui, ochii incetosati de pasiune ... dar cand realizezi brusc k u mori mai lent decat el, k innebunesti gandindu-te cat de frumos a fost, cum te-a atins, ce ai simtit, k mai vrei ... iar si iar ... iar si iar ... ai grija ... esti "in cadere libera" ...

echilibru ...

2006-11-07T22:57:00.000+02:00

...

2006-11-06T20:19:00.000+02:00

the power of atraction

2006-11-03T22:29:00.000+02:00

atractia fizica ... de unde a aparut, cand? nu stii exact ... pur si simplu simti cand te afli in preajma unei anumite persoane, ca brusc ceva s-a schimbat, tensiunea este aproape palpabila ... un gest simplu, aparent involuntar produce scantei ... brusc simti nevoia sa fi mai sexy ... nu te poti abtine, iti doresti sa simti si cea mai nevinovata atingere ...
privirea cand a inceput sa aiba acea sclipire usor languroasa incarcata de promisiuni nerostite? ... de ce un sarut aparent gresit - intentionat pe coltzul gurii sau o aluzie care altadata nu ar fi provocat nimik, nu-ti da pace? ... si te roade ... si te perpelesti si fara sa vrei lucrand iti musti usor buza atinsa sau te trezesti k buzele se intredeschid involuntar cu gandul la acel gest simplu, aparent inofensiv si la ce ai simti daca ar fi mai mult? oare cum saruta, ce ar reusi sa provoace? fluturasi in stomac? usoara slabiciune a genunchilor? de aici un pas f mic, te roade ... vrei sa simti ... esti sigura? ... intr-un final nu mai rezisti ... instinctul nu te inseala ... provoaca tot ce te-ai intrebat ... chiar mult mai mult ... si nu mai este suficient vrei mai mult, mintea este aproape total ingenunchiata ... unde a disparut pofta de mancare? dar somnul? cand "fata cuminte" a pierdut in favoarea femeii senzuale si sigura de ea din tine? ... de cand a inceput sa nu-ti mai pese de nimic altceva / altcineva ... acum stai si te gandesti cum o sa fie ... pt k trebuie sa fie ... candva la un moment dat, atractia s-a transformat in dorinta ... si e prea puternik k sa ii poti rezista... ce o sa simti cand o sa te atinga? cum o sa te atinga? cum o sa fie prima data? va/vor mai exista o alta/e data/dati? ... ramane de vazut ... ce simti ... cert este k acum nu mai exista cale de intoarcere ... fuck it ... viata de "sfanta" a adus mai multa suferintza / lacrimi ... so ... let it be ...
m.

my world ...

2006-11-02T23:08:00.000+02:00

... Vreau si am nevoie sa fiu eu, sa am o libertate a mea. Vreau pe cineva puternic care infrunta viata si o iubeste cu pasiune. Vreau furtuna si liniste, pasiune si singuratate. Toata gama de trairi adunate la un loc...

Sunshine Warning Sign :))

2006-11-01T22:00:00.000+02:00

SHE WALKS AWAY ...

2006-11-01T21:59:00.000+02:00

Heart beat away ...

2006-10-31T23:28:00.000+02:00

... mi-e dor ... mi-e dor de senzatia unui prim sarut ...

he once told me ...

2006-10-30T22:45:00.000+02:00

" heyyyyyyyyyyyyyyyy petala de floare pierduta pe ramuri...
pai insasi speranta este amagire, sau amagirea este speranta ...
toate au nevoie de toate ...
calugarii zazen nu aveau nimic, doar hainele de pe ei si bolul de
mancare, ei munceau dezinteresati, si iubeau pietrele de care se
impiedicau (multe din filozofiile lor ajung acuma la urechile unora,
dar degeaba) CEL MAI IMPORTANT LUCRU ESTE SA SIMTI, RESTUL SUNT NORI ... "

walk away ...

2006-10-29T22:58:00.000+02:00

aprecierea suferintei

2006-10-28T17:48:00.000+03:00

“…Sunt oameni carora le este dat sa guste numai otrava din lucruri, pentru care orice surpriza este o surpriza dureroasa si orice experienta un nou prilej de tortura. Daca se va spune ca aceasta suferinta isi are motive subiective, tinand de o constitutie particulara, voi întreba: exista un criteriu obiectiv pentru aprecierea suferintei? Cine ar putea preciza ca vecinul meu sufera mai mult decat mine sau ca Isus a suferit mai mult decat toti? Nu exista masura obiectiva, deoarece ea nu se masoara dupa excitatia exterioara sau indispozitia locala a organismului, ci dupa modul in care suferinta este simtita si reflectata in constiinta. Or, din acest punct de vedere, ierarhizarea este imposibila. Fiecare om ramane cu suferinta lui, pe care o crede absoluta si nelimitata. Si daca ne‑am gandi la cat a suferit lumea pana acum, la agoniile cele mai teribile si la chinurile cele mai complicate, la mortile cele mai crunte si la cea mai dureroasa parasire, la toti ciumatii, la toti cei arsi de vii sau stinsi de foame, cu cat suferinaa noastra ar fi mai redusa? Pe nimeni nu‑l poate mangaia in agonie gandul ca toti sunt muritori, precum in suferinta nimeni nu va gasi o consolare in suferinta trecuta sau prezenta a altora. Caci în aceasta lume organic insuficienta si fragmentara, individul este pornit sa traiasca in mod integral, dorind sa faca din existenta lui un absolut. Orice existenta subiectiva este un absolut pentru sine insasi. Din acest motiv, fiecare om traieste ca si cum ar fi centrul universului sau centrul istoriei, si atunci cum sa nu fie suferinta un absolut? Nu pot intelege suferinta altuia pentru a o diminua prin aceasta pe a mea. Comparatiile in asemenea cazuri n‑au nici un sens, deoarece suferinta este o stare de singuratate interioara, in care nimic din afara nu poate ajuta. Este un mare avantaj ca poti suferi singur. Ce‑ar fi daca fata omului ar putea exprima adecvat toata suferinta interioara, daca in expresie s‑ar obiectiva întreg chinul interior? Am mai putea sta de vorba intre noi? N‑ar trebui sa vorbim atunci cu miinile pe fata? Viata ar fi realmente imposibila daca tot ce avem noi ca infinit de simtire ar fi exprimabil in liniile fetii.

Nimeni n‑ar mai îndrazni sa se priveasca în oglinda, caci o imagine groteasca si tragica in acelasi timp ar amesteca in contururile fizionomiei pete si dungi de sange, rani care nu pot fi inchise si siroaie de lacrimi care nu pot fi stapanite … As avea o voluptate plina de groaza sa vad cum izbucneste, în armonia comoda si superficiala de fiecare zi, un vulcan de sange, tasniri rosii ca focul si arzatoare ca deznadejdea, cum toate ranile fiintei noastre s‑ar deschide iremediabil pentru a face din noi o eruptie sangeroasa. Numai atunci am pricepe si am aprecia avantajele singuratatii, care ne face suferinta atat de muta si de inaccesibila. Intr‑o eruptie sangeroasa, intr‑un vulcan al fiintei noastre, întreg veninul supt din lucruri nu ar fi suficient pentru a otravi intreaga aceasta lume? Este atat venin, atata otrava in suferinta!...”

in the end rest an ocean of tears ...

2006-10-28T12:46:00.000+03:00

... sometimes atraction kill our spirit ...

2006-10-28T12:44:00.000+03:00

everything start with atraction ...

2006-10-28T12:43:00.000+03:00

departajare

2006-10-26T23:25:00.000+03:00

Un om si cainele lui mergeau de-a lungul unui drum. Omul admira imprejurimile, cand deodata isi dadu seama ca nu mai este pe pamant, ci in lumea celor drepti. Isi aduse aminte cum a murit si ca prietenul sau necuvantator murise de cativa ani. Se mira si merse mai departe, gandindu-se unde duce drumul pe care mergea. Dupa putin timp, ajunsera la o stanca alba si inalta ce se intindea pe o parte a drumului. Parea ca este facuta dintr-o marmura foarte fina. La capatul unui deal, stanca era impartita in doua de un arc care stralucea in lumina apusului. Cand ajunse in fata arcului, vazu o poarta imensa iar strada pe care mergea era facuta din aur. Omul se indrepta spre poarta si in timp ce se apropia vazu un om care statea la un birou in fata intrarii.
Cand ajunse destul de aproape ii striga omului "Scuza-ti-ma, unde ma aflu?"
"Acesta este Raiul, domnule" raspunse omul de la birou.
" Imi puteti da si mie niste apa, va rog?"
"Bineinteles. Intrati va rog, si o sa va aduca cineva apa imediat."
Omul de la poarta gesticula si poarta se deschise.
"Prietenul meu poata sa intre si el?" intreba calatorul si arata spre cainele sau.
"Imi pare rau dle, nu aveti voie cu animale."
Calatorul se gandi o clipa si apoi se intoarse si isi continua drumul pe care mergea impreuna cu cainele sau. Dupa o buna bucata de vreme si dupa ce strabatu o distanta considerabila, ajunse la un drum noroios care ducea spre o ferma, poarta fermei aratand ca si cum nu ar fi fost niciodata inchisa. Nu erau garduri si cand se apropie vazu inauntru un om sprijinit de un copac, citind o carte.
"Scuza-ti-ma, aveti putina apa?" intreba calatorul.
"Da sigur, este o pompa chiar aici, intrati va rog."
"Dar prietenul meu, poate intra?"
"Cred ca este un castron langa pompa."
Calatorul intra impreuna cu cainele sau si gasi o pompa veche de mana cu un castron langa ea. O umplu, bau pana se satura si apoi o dadu cainelui sau. Dupa aceea, calatorul se indrepta catre omul care citea in continuare o carte langa copac si il intreba "Cum se numeste acest loc?"
"Acesta este Raiul", raspunse omul.
"Hmm, este destul de ciudat, omul de mai inainte mi-a spus de asemenea ca acela este Raiul."
"Ahh, locul acela cu poatra de sidef si drumul pavat cu aur? Acela este Iadul."
"Si nu va deranjeaza ca se folosesc de numele dvs?"
"Nu, ne bucuram ca ei departajeaza oamenii cei buni, de cei care si-ar lasa cel mai bun prieten un urma."

...

just look at me ...

2006-10-25T21:26:00.000+03:00

... but stay away, i'm poisson ... i'm sorry ... only god can judge me ...

despre ...

2006-10-24T22:45:00.000+03:00

ma gandeam ... ma gandeam la barbatii care mi-au populat gandurile ... ciudat, nici unul la fel, in general s-ar spune k fiecare dintre noi este atras de un anumit gen ... eu nici de data asta nu ma pot incadra in tipar, barbatii care s-au / se "perinda" prin mintea mea sunt diferiti din toate punctele de vedere, nici makr fizic nu au trasaturi comune ... probabil or fi fost mai multi care la un moment dat au avut un loc al lor, insa nu am sa vorbesc decat despre cinci dintre ei...
din motive lesne de inteles am sa ma joc k un copil (pt k pot) si am sa le atribui litere in loc de nume, in ordine alfabetica :)
a ... pe scurt ... minunat exemplar :P, pasional, dulce, independent, cu o permanenta unda de tristete in privire in afara de momentele cand focul pasiunii o facea sa dispara ... a disparut la fel de rpd k focul din ochii lui ...
b... posesiv, total diferit de mine, rece, dur in aparenta dar extrem de bun si de milos de fapt, extrem de ingrijit, invaluit intr-un nor de parfum fin, nu stiu exact ce m-a atras, dc stau sa ma gandesc cred k indiferentza pe care o afisa si faptul k se parea k toate lucrurile se unesc k sa ne tina departe ...
c ... c m-a facut sa visez, a aparut intr-un moment greu al vietzii mele, cand ma simteam pierduta... aberant, o minte fascinanta sclipitoare , o adevarata provocare pt creierasul meu ...
d ... hmm ... cel mai cald suflet, dulce, profund, atent, minte sclipitoare si spirit liber :), mascate toate de o usoara ironie ... a reusit sa mai lipeasca ceva din cioburile ramase din mintea si sufletul meu ...
e ... eee aici am avut o adevarata surpriza pt k nu are nimic deosebit, doar k este f direct, fara vrajeli, totusi dulce haios, extrem de pasional, privire patrunzatoare, genul exact de o aventura nebuneasca care arunk totusi intrebarea: "Si dc te indragostesti de mine, printesa de gheatza?"

si totusi au ceva in comun ... candva fiecare mi-a bantuit gandurile ... mai mult sau mai putzin ...

de la mine ...

2006-10-23T23:52:00.000+03:00

... mi-e greu sa scriu de la mine "" ... am mai explicat de ce ... oricum majoritatea gandurilor mele au o nuantza persistenta de cenusiu ... poate si de asta prefer sa nu scriu exact ceea ce gandesc ...
ma regasesc uneori in imaginile si in citatele ce le postez aici ... alteori firea mea usor dramatica se lasa impresionata de mesajul ascuns sau nu ... incerc sa spun k nu ma reprezinta chiar tot ceea ce postez sau nu exprima intocmai ce simt in momentul respectiv ... pur si simplu imi place ceva sau imi spune ceva si ... ajunge pe blog, in "coltzul meu de luna" :)

... va urma ...

Caged

2006-10-23T23:29:00.000+03:00

Omul s-a născut liber şi este pretutindeni în lanţuri. - Jean Jacques Rousseau

Buna dimineata! : )

2006-10-22T09:52:00.000+03:00

...

2006-10-20T23:40:00.000+03:00

Nevoia de nou e semn de oboseală sau de slăbiciune a spiritului, care caută ceea ce îi lipseşte. - Paul Valery

Speranţa te face să trăieşti, dar ca pe o funie întinsă peste abis. - Paul Valery

Dacă suferi, înseamnă că eşti în întârziere faţă de lucruri. Te afli acolo unde ele nu mai sunt. - Paul Valery

Nu încerca să te încovoi, la fel cum nu încearcă nici copacii. Încearcă să creşti drept şi viaţa va avea grijă să te încovoaie. - Gilbert Keith Chesterton

...

2006-10-20T23:16:00.000+03:00

Vorba bună şi zâmbetul şi fapta binefăcătoare sunt raze ale Soarelui răsfrânte în sufletul omului. - Nicolae Iorga

...

2006-10-20T22:57:00.000+03:00

Noi nu vedem cu ochii, ci cu mintea. Dacă mintea e goală, ochii privesc fără să vadă. - Ştefan Odobleja

Simplicity

2006-10-19T22:11:00.000+03:00

pasiunea lui ... :)

2006-10-17T22:33:00.000+03:00

pasiune ...

2006-10-17T22:02:00.000+03:00

damaged soul

2006-10-15T23:32:00.000+03:00

Fiecare poveste are un sfarsit ...

... dar in viata fiecare sfarsit are un nou inceput ...

poveste irlandeza ... pentru inimi care vor sa auda :)

2006-10-15T01:01:00.000+03:00

... A fost odata o fecioara numita Gwen. Era de neam umil, dar cu o inima si un fel de-a fi de mare doamna. Avea parul balan ca lumina soarelui iarna si ochii verzi ca muschiul din padure. Frumusetea ei era vestita in toata tara si, cu toate ca se purta cu mandrie, caci avea un trup subtire si placut la vedere, nu avea fumuri si, de vreme ce binecuvantata ei mama murise dandu-i nastere, tinea gospodaria pentru batranul ei tata. Facea tot ce i se cerea si se astepta de la ea si niciodata n-a auzit-o cineva cartind. Totusi, era vazuta, cand si cand, plimbandu-se pe faleza seara si privind peste mare, ca si cum ar fi tanjit sa-i creasca aripi si sa-si ia zborul.
Nimeni nu stia ce se petrece in inima ei, poate nici chiar ea insasi nu stia, dar gospodarea casa, isi ingrijea tatal si se plimba singura pe faleza. Intr-o zi, cand ducea flori la mormantul mamei sale, caci aceasta era ingropata langa Fantana Sfantului Declan, s-a intalnit cu un om - cum credea ea, ca era om. Era inalt si drept in spate, cu pletele negre ce-i ajungeau pe umeri si ochii la fel de albastrii ca florile de clopotei pe care le ducea ea in brate. A chemat-o pe nume, iar glasul lui ii suna in cap ca o muzica si-i facea inima sa danseze. Si intr-o strafulgerare iute ca lovita de trasnet, s-au indragostit, langa mormantul scumpei sale mame, in boarea care adia prin iarba inalta ca niste soapte ale zanelor. Dragoste la prima vedere ... dar oricat s-ar fi recunoscut inimile, nu era atat de simplu ca pentru o fecioara si un flacau care se prind de mana si-si unesc vietile, caci el era Carrik, printul zanelor care locuia in palatul de argint de sub colina pe care era cladita casa ei. Fata se temea de farmece si se indoia atat de inima lui, cat si de a ei. Si cu cat jinduia mai mult inima, cu atat se indoia mai tare, caci fusese invatata sa se fereasca de zane si de plutele unde se adunau.
Glasul lui, inaltandu-se si coborand ca muzica in ritmul cuvintelor, o imbia sa-si rezeme coatele pe masa, cu barbia sprijinita in pumni.
Intr-o noapte, cand era luna plina, Carrick a ademenit-o pe Gwen afara din casa, pe marele lui cal inaripat, sa zboare impreuna peste pamant si mare si sa-i arate minunile pe care i le-ar fi daruit daca se lega de el cu juramant. inima lui era a ei si tot ce avea, ei urma sa-i dea.
Si s-a intamplat ca tatal ei, care nu dormea din pricina durerilor de oase, s-o vada pe tanara sa Gwen luata in cer pe calul alb inaripat, cu printul zanelor calare in spatele ei. Speriat si fara sa inteleaga, nu s-a gandit decat s-o scape de vraja careia era sigur ca-i cazuse prada. Asa ca i-a interzis sa mai aiba de-a face cu Carrick si, ca sa-i asigure ocrotirea, a logodit-o cu un tanar care-si castiga traiul pe apa.
Iar Lady Gwen, o fecioara care mult isi respecta tatal, si-a inabusit constiincioasa glasul inimii, a contenit cu plimbarile si s-a pregatit sa se marite asa cum ii fusese sorocit. Cand a auzit, Carrik si-a dat frau liber maniei si a trimis fulgere, trasnete si vanturi sa biciuiasca dealurile, pana jos, la mare. Iar satenii, taranii si pescarii tremurau, dar Lady Gwen statea cuminte in casa si-si vedea de cusutul ei.
Adevarat, ar fi putut sa o fure, dar din mandrie dorea sa vina la el de buna voie.
In zori Carrick a incalecat pe calul sau cu aripi si a zburat spre soare. A adunat de-acolo foc, din foc a facut diamante orbitoare si le-a pus intr-un sac argintiu si le-a dus lui Lady Gwen acasa aceste giuvaieruri invapaiate si vrajite. Cand ea i-a iesit in cale, i le-a varsat la picioare si i-a spus: " Ti-am adus nestemate din soare. Ia-le, si pe mine, caci iti voi darui tot ce am si chiar mai mult de atat" Ea insa a refuzat, spunandu-i ca-i era fagaduita altuia. Asa ca s-au despartit, ea oprita de simtul datoriei, el de mandrie, lasand nestematele printre flori, la randul lor transformandu-se si ele in flori.
In ziua cununiei cu pescarul, batranul a murit. Parca s-ar fi tinut de viata, cu toate chinurile ei, pana s-a asigurat ca Gwen era aparata si ingrijita. Asa ca sotul ei s-a mutat in casa si, in fiecare zi inainte de rasaritul soarelui, pleca sa-si arunce plasele. Si au inceput sa traiasca in liniste si multumire.
Carrick nu putea sa o uite, o avea in inima lui. In timp ce Gwen isi traia viata asa cum se cuvenea din partea ei, Carick isi pierdea bucuria in muzica si veselie. Intr-o noapte, prada disperarii, a incalecat din nou pe cal si a zburat spre luna, adunandu-i lumina, din care a facut perle in sacul lui de argint. Din nou s-a dus la ea si cu toate ca Gwen purta in pantece primul prunc, s-a strecurat din patul sotului ei ca sa-l intalneasca.
"Astea-s lacrimile lunii", i-a spus Carick. "Ele sunt dorul meu de tine. Ia-le, si pe mine, caci iti voi da tot ce am si mai mult decat atat." Din nou, desi pe obraji ii curgeau propriile ei lacrimi, Gwen l-a refuzat. Caci ii apartinea altuia, ii purta copilul in trup si nu voia sa-si calce juramantul. Din nou s-au despartit, datorie si mandrie, iar perlele care au ramas pe pamant s-au transformat in florile - lunii.
Asa ca anii au trecut, cu Carrick jelind si Lady Gwen facand ceea ce astepta lumea de la ea. Si-a nascut copii si s-a bucurat de ei. Si-a ingrijit florile si si-a adus aminte de dragoste. Caci desi sotul ei era un om bun, niciodata nu-i atinsese inima pana-n cele mai adanci cotloane ale sale. Si a imbatranit, cu fata si trupul zbarcindu-i-se, pe cand inima ii ramanea tanara si plina de dorintele pline de jind ale unei fecioare.
De vreme ce pentru zane timpul nu este acelasi ca pentru muritori, intr-o zi Carrick s-a urcat pe calul lui inaripat si a zburat deasupra marii, de unde s-a cufundat in adancul ei, sa-i gaseasca inima. Acolo pulsatia acesteia s-a scurs in sacul lui de argint si s-a preschimbat in safire. Pe acestea le-a dus la Lady Gwen, ai carei copii aveau de-acum si ei copii, al carei par albise si ochii i se incetosasera. Dar printul zanelor n-o vedea decat pe fecioara pe care o iubea si la care ravnea. La picioarele ei, a desertat safirele.
"Acestea sunt inima marii. Sunt neschimbarea mea. Ia-le, si pe mine, caci iti voi da tot ce am, si mai mult decat atat." Si de asta data, cu intelepciunea vartsei, Lady Gwen a inteles ce facuse, refuzand dragostea pentru datorie. Neincrezandu-se nici macar o data in inima ei. Si ce facuse el, caci ii oferise giuvaeruri, dar nu-i daduse singurul lucru care ar fi putut-o face sa se abata spre dansul ... iar ea avea nevoie de vorbe dragastoase, nu de patima, nu de dor, nici macar de neschimbare. Dar acum era batrana si cocarjata si stia cum printul zanelor nu putea, el fiind nemuritor, ca era prea tarziu. A plans cu lacrimile amare ale unei femei batrane si i-a spus ca viata ei era pe sfarsite. Si i-a mai spus ca daca i-ar fi adus nu nestemate, ci dragoste, daca i-ar fi vorbit de dragoste nu de pasiune, dor si neschimbare, inima ei ar fi putut invinge simtul datoriei. Fusese prea mandru, i-a spus, iar ea prea oarba, ca sa-si vada dorinta inimii.
Cuvintele ei l-au infuriat, caci el ii adusese dragoste, iar si iar, in singurul fel pe care il cunostea. Si de asta data, inainte de a pleca din fata ei, a legat o vraja. I-a sortit sa rataceasca si sa astepte, la fel cum facuse el, an de an, singura si insingurata, pana cand adevaratele inimi se intalneau, iar ea primea darurile pe care i le oferise el. De trei ori trebuia sa se intalneasca, de trei ori sa primesca, inainte ca farmecul sa se desfaca.
A sarit pe cal si a zburat in noapre, iar nestematele de la picioarele ei au devenit flori.
Lady Gwen a murit chiar in acea noapte si pe mormantul ei, florile au rasarit anotimp de anotimp, pe cand sufletul ei, cu frumusetea ei de tanara fecioara astapta si plange dupa dragoastea pierduta ...

Be careful ...

2006-10-14T00:26:00.000+03:00

magic blue

2006-10-11T23:16:00.000+03:00

pur si simplu nu-l pot tine doar pentru mine :P

amalgam

2006-10-11T22:29:00.000+03:00

atunci cand mintea si sufletul sunt in dezacord, fiecare avand "propria personalitate", fiecare tinzand spre altceva, una logica, celalalt usor impresionabil, maleabil, duios si melancolic, intregul fiind judecator impartial ce priveste neputincios asteptand ca cele doua componente vitale sa ajunga la un consens ... singurul lucru care lipseste este inca o componenta care sa incerce "timid" sa-si impuna punctul de vedere ... corpul ...
oare ce mai urmeaza? :P

keep the mistery ...

2006-10-10T23:04:00.000+03:00

Albert Einstein: “Cea mai frumoasa si mai profunda traire omeneasca este misterul.”

"Nimic din ceea ce stim nu ramane neispasit. Orice paradox, curaj de gand sau indiscretie a spiritului le platim scump mai curand sau mai tîrziu. Este de un farmec straniu aceasta pedeapsa care urmeaza oricarui progres al cunoasterii. Ai sfasiat un val ce acoperea inconstienta naturii? Îl vei ispasi într‑o tristete a carei sursa n‑o vei banui. Ti‑a scapat un gand plin de rasturnari si amenintator? Sant nopti ce nu pot fi umplute decat de evolutiile caintei. Ai pus prea multe întrebari lui Dumnezeu? Atunci, de ce te mira povara raspunsurilor ce nu le‑ai primit?!"

Emil Cioran

Prietenie de vanzare

2006-10-10T22:48:00.000+03:00

“Prietenia nu este ca o scara pe care urci pana cand ajungi in pod, iti faci treaba si apoi cobori, fara sa te mai intereseze de ceea ce se intampla cu scara. Prietenia este scara inimii tale, locul concesiei, al blandetii, al daruirii. Prietenia presupune, intotdeauna, implicarea sufleteasca, afectiva si abia apoi schimburile, interesele, ajutorul reciproc.
Fara afectiune, prietenia este doar apa de ploaie. Cum tot apa de ploaie se face atunci cand nu este insotita de fapte afectuoase. Un prieten iti spune ca racesti cand ploua si nu ai shuba, iti imprumuta haina lui sau iti daruieste camasa lui. Un fals prieten va exagera efectele ploii, nu pentru ca se teme pentru tine ci fiindca stie el ca, mergand prin ploaie de unul singur, poate gasi ciuperci, pe care nu are puterea sa le imparta cu tine. In prietenie este ceva sublim, un soi de iubire si un soi de suferinta pentru celalalt. Dar si un soi de tradare, adesea mult mai zdrobitoare, mai intinata, mai noroioasa decat tradarea unei iubiri. Fiindca prea putine iubiri contin prietenie, dar toate prieteniile contin si iubire. Cand un prieten se comporta ca si cum nu s-ar gandi la tine sfarsesti prin a te simti ca un amant inselat. Toate sistemele si parghiile launtrice se rasucesc, bizar, prin baltoaca unei suferinte sfasietoare. Revolta, ura, suparare, tristete - toate se compun intr-un amalgam dureros, mult mai persistent decat cel din iubirea ranita.
Ceea ce astepti de la un prieten este dovada afectiunii lui. Si aceasta nu se intampla ca in povestile de iubire, cand un zambet, o mangaiere, un sarut compenseaza toate nefericirile anterioare. Prietenia vrea afectiune sustinuta prin fapte. Nu-i de ajuns o imbratisare, nu se pune problema concurentei sau a geloziei, la fel ca in povestile de iubire. Nu conteaza daca prietenul tau mai are si alti prieteni. Prietenia nu inseamna imbratisari si alinturi, ci dovada caracterului tau, in primul rand. Dovada cinstei, a onoarei, a promisiunii, a caldurii izvorate din cuvinte si comportament. Inseamna interventie decisiva pentru prietenul tau in situatie de criza sau raspuns adecvat in situatii care se constituie intr-o incercare pentru tine.
Relatia de prietenie poate fi incercata prin situatii delicate, in care esti pus in situatia de a darui. A primi stie oricine. A darui insa este arta de a iubi, de a-l pune pe celalalt deasupra meschinariilor, a judecatilor care te avantajeaza doar pe tine, excluzandu-l pe celalalt. Pana si un copil izbuteste, adesea, sa-si infranga egoismul si sa-i dea prietenului sau prima bomboana din pachet. Din nefericire, prietenii nu pot renunta la aceasta si iata drama. Caci incapacitatea de a renunta, de a darui, arata si nivelul tau de afectiune, si caracterul tau. Astazi, relatia de prietenie, in sensul sau curat de iubire, renuntare, daruire si generozitate traverseaza o criza la fel de acuta ca si alte tipuri de relatii interumane. Se face o confuzie dezagreabila si paguboasa intre ceea ce se numeste prietenie autentica si interes, asa incat un interes pervers face sa ne amagim cu ideea ca avem un prieten bun. Confuzia dintre relatia de interes si cea de prietenie duce la ruperea unor relatiii care n-au avut nicicand in continutul lor afectiune.
Multi oameni singuri, care se cred inselati sau tradati, sunt victimele propriei definitii gresite date prieteniei. Daca l-am ajutat pe X si el a spus ca suntem prieteni, dar apoi m-a uitat, risc sa cred ca X este prietenul care m-a inselat. In realitate, eu m-am inselat crezand ca dandu-i ceva lui X il oblig sa fie prietenul meu.
Falsul poate fi usor sesizabil si simplu de schimbat. Prietenia nu-i de vanzare, dar cine o vinde nu face decat sa-si vanda sufletul. Si cine crede ca poate manipula un sentiment profund sfarseste prin a se manipula pe sine. Pretul vanzarii si al manipularii sentimentului implicat in prietenie este la fel de mare precum cel implicat in iubire.”

Doar dorul...

2006-10-10T22:41:00.000+03:00

Doar dorul creste din amarul
Ce-n inima ti-a incoltit;
Doar visul aripa-si infoaie
Peste trecutul asfintit.
Doar lacrima mai lumineaza
Tacerea inimii de-acum;
Doar chipul drag de mai-nainte
Iti mai ramane stea la drum.
Doar dorul lacrima sporeste
Peste tacerile din vis;
Doar inima nu-mbatraneste,
Chiar de-ai pierdut un paradis.

ce face stresul din om :))

2006-10-10T09:46:00.000+03:00

RUGACIUNEA CELOR STRESATI

Doamne, da-mi puterea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba si curajul de le schimba pe acelea pe care nu le accept.

Da-mi intelepciunea de a ascunde bine cadavrele celor pe care i-am omorit azi fiindca m-au scos foarte tare din sarite.

Ajuta-ma sa dau 100% din ce-i mai bun in mine la serviciu dupa cum urmeaza:

luni 12%, marti 23%, miercuri 40%, joi 20% si vineri 5%.

Si, Doamne, cind am o zi cu adevarat proasta la serviciu si cei din jur ma enerveaza ingrozitor, te rog, ajuta-ma sa-mi amintesc ca, pentru a ma incrunta, trebuie sa folosesc 42 de muschi, pe cind, ca sa pot ridica degetul mijlociu de la mina si sa-i invit sa………. ., folosesc numai 4.

AMIN!

just ... sunday night

2006-10-08T23:39:00.000+03:00

:)) pt cei care se regasesc in aceeasi stare ... duminica seara ...
... keep going ...
.

flower girl

2006-10-07T23:25:00.000+03:00

flowers ...

2006-10-07T23:23:00.000+03:00

in my mind

2006-10-05T23:27:00.000+03:00

silence ...

2006-10-05T23:18:00.000+03:00

Passion

2006-10-04T23:46:00.000+03:00

nothing without passion ...

2006-10-04T23:44:00.000+03:00

Dreams of Passion

2006-10-04T23:42:00.000+03:00

4 me ...

2006-10-03T00:11:00.000+03:00

...

we need ...

2006-10-02T23:58:00.000+03:00

avem nevoie
de cuvinetele
care nu mai vor sa vina
la noi
pentru a fi rostite

avem nevoie
de linistea
care s-a indepartat
de noi
pentru a nu mai fi ascultata

avem nevoie
de sufletul de copil
care s-a nascut odata
cu noi
pentru a ne oferi umanitate

Angel Wings

2006-10-02T23:53:00.000+03:00

Vreau să visez din nou

Vise frumoase

Cu care să îmi împodobesc gândurile

În fiecare seară

Vreau să trăiesc din nou

Miracolul vieţii

Cu care să renasc din nou

În fiecare primăvară

Nu vreau să simt din nou

Durerea abisului

Cu care am murit pentru a renaşte

În fiecare viaţă.

who's the real beast??

2006-09-30T23:18:00.000+03:00

... iubesc rasa asta, sunt frumosi, suplii, inteligenti, afectuosi, puternici ... pacat k uneori ajung pe mainile cui nu trebuie, folositi pt atributele speciei in scopuri mai mult decat josnice si crude au ajuns sa fie considerati de foarte multi (idei preconcepute) adevarate bestii ... totusi dc analizezi la rece ... adevarata bestie este specia umana ... filmuletzul din link-ul de mai jos mi s-a parut mai mult decat elocvent:

http://gprime.net/flash.php/thepitbullproblem

2006-09-29T22:15:00.000+03:00

death angel ... :(

2006-09-28T23:11:00.000+03:00

oricat as incerca, oricat de firesc este faptul k orice se naste moare, cred k niciodata nu am sa ma pot obisnui cu prezenta ingerului mortii in viata noastra si asa destul de trista si de plina de spaime si de griji ...
nu ... nu am o seara bantuita de fobii ... stateam chiar linistita, cu gandurile alergand aiurea cand aud sunand in casa un telefon ... al mamei si-l uitase acasa ... ma dezmeticesc si raspund ... la capatul celalalt, o colega a mamei (31 ani, un baietel de 6 anisori) mai mult incoerenta, vorbea cand inabusita de hohote de plans, apoi cred k incerca sa se imbarbateze singura imi spune ca vroia sa o roage pe o colega a mamei ceva... ingrijorata am intrebat-o ce a patit ... mai bine nu o intrebam ... sotul ei, la fel de tanar, a murit astazi calcat de o masina ... si ea incerca sa imi spuna k i-a facut doctora o injectie, dar e constienta... vroia sa sune la servici sa-i mai aduca niste lumanari k nu mai are in seara asta ... mi s-a zbarlit parul pe mine ... sa stii k pleaca la servici si sa te sune k a murit intr-un mod atat de crud si fulferator... la ce s-o fi gandit in momentul ala, la datorii, la ea, la copil? oare ea i-o fi spus dimineata cand a plecat ... te iubesc? sau obositi si plictisiti au plecat fiecare la treburile lor fara sa stie k e ultima oara cand se vad? Cuuuuuuuuummmmmmmmmm Doamne? Cum sa ma pot obisnui cu asta? Cum?

loving stones ...

2006-09-28T22:45:00.000+03:00

ying & yang

2006-09-26T21:46:00.000+03:00

alb ... negru
intuneric ... lumina
ying ... yang
...

...

2006-09-26T21:17:00.000+03:00

Imagination ...

2006-09-23T23:42:00.000+03:00

Smile ...

2006-09-22T23:57:00.000+03:00

A Smile costs nothing, but gives much

It enriches those who receive, without making poorer those who give

It takes but a moment, but the memory of it sometimes lasts forever

None is so rich or mighty that he can get along without it,
and none is so poor, but that he can be made rich by it

A Smile creates happiness in the home, fosters good will in business,
and is the countersign of friendship

It brings rest to the weary, cheer to the discouraged, sunshine to the sad,
and it is nature's best antidote for trouble.

Yet it cannot be bought, begged, borrowed, or stolen,
for it is something that is of no value to anyone, until it is given away

Some people are too tired to give you a smile
Give them one of yours, as none needs a smile so much as he who has no more to give.

- author unknown -
.

fara rival...

2006-09-22T16:29:00.000+03:00

... puritate... frumusete... putere ...

C'est la vie ...

2006-09-21T22:55:00.000+03:00

Don't quit ...

2006-09-21T21:52:00.000+03:00

When things go wrong as they sometimes will
When the road you're trudging seems all up hill
When the funds are low and the debts are high
And you want to smile, but you have to sigh
When care is pressing you down a bit
Rest, if you must, but don't you quit.

Life is queer, with its twists and turns
As everyone of us sometimes learns
And many a failure turns about
When he/she might have won had he/she stuck it out
Don't give up though the pace seems slow
You may succeed with another blow.

Success is failure turned inside out
The silver tint of the clouds of doubt
And you never can tell how close you are
It may be near when it seems so far
So stick to the fight when you're hardest hit
It's when things seem worst that you must not quit...
- Unknown -
...

Desire ...

2006-09-20T23:54:00.000+03:00

2006-09-20T12:09:00.000+03:00

astazi ma simt minunat :) ... de f.f.f. multa vreme plutesc in deriva ... nimic din ce ma caracteriza inainte nu se mai regaseste, nu se mai potriveste ... poate asta-i cursul firesc ... who knows?
astazi ... dupa atata timp am reusit sa ma regasesc intr-un nou parfum ... in ceva total diferit de ce imi placea pana acum... mi-a zapacit simturile, imi provoaca sentimente nedefinite, in general asociez mirosurile cu anumite perioade, amintiri, oameni s.a.m.d. ... in cazul de fata ... nici asta nu se aplica ...
:) cate ganduri de la un simplu parfum... si totusi ... ma simt minunat ...

rainy day

2006-09-19T10:31:00.000+03:00

fairy

2006-09-17T22:44:00.000+03:00

in my thoughts ...

2006-09-17T00:29:00.000+03:00

You are today where your
thoughts have brought you,
you will be tomorrow where
your thoughts can take you ...

Thought for the day

2006-09-17T00:08:00.000+03:00

Could u?

2006-09-16T23:54:00.000+03:00

... Keep Soul Alive

2006-09-16T16:05:00.000+03:00

easy love ...

2006-09-16T16:00:00.000+03:00

Matematica vietii ...

2006-09-15T22:26:00.000+03:00

MATEMATICA IUBIRII ...

Barbat inteligent + femie inteligenta = poveste de dragoste
Barbat inteligent + femeie naiva = sex
Barbat naiv + femeie inteligenta = casatorie
Barbat naiv + femeie naiva = graviditate

MATEMATICA LA SERVICI ...

Sef inteligent + angajat inteligent = profit
Sef inteligent + angajat incompetent = productie
Sef incompetent + angajat inteligent = promovare
Sef incompetent + angajat incompetent = munca peste program

MATEMATICA LA CUMPARATURI ...

Un barbat va plati 2$ pentru un produs de 1$ de care insa are nevoie
O femeie va plati 1$ pentru un produs de 2$ de care insa nu are nevoie

EGALITATI & STATISTICI...

O femeie se va ingrijora cu privire la viitorul ei pana la momentul casatoriei
Un barbat nu se va ingrijora niciodata cu privire la viitoul sau pana cand se va casatori
Un barbat de succes este acela care castiga mai mult decat poate cheltui sotia sa
O femeie de succes este aceea care se marita cu un asemenea barbat

FERICIRE...

Pentru a fi fericita cu un barbat trebuie sa-l intelegi mereu si sa-l iubesti putin
Pentru a fi fericit cu o femeie trebuie sa o iubesti enorm si sa nu incerci niciodata sa o intelegi

DESPRE SCHIMBARE..

O femeie se casatoreste cu gandul ca sotul ei se va schimba, dar chestia asta nu se va intampla
Un barbat se casatoreste cu gandul ca sotia sa nu se va schimba, lucru care insa se va intampla cu siguranta

TEHNICA DISCUTIEI..

In orice confruntare verbala femeia are intotdeauna ultimul cuvant. Orice cuvant rostit de barbat dupa ce ea a incheiat conversatia este de fapt inceputul unei noi runde de discutii

CUM SA-TI CONVINGI RUDELE SA NU TE MAI BATA LA CAP SA TE CASATORESTI..

Matusile in varsta obisnuiau sa ma sicaneze la fiecare nunta, spunandu-mi: "Tu urmezi!"
S-au pototlit insa dupa ce le-am soptit acelasi lucru la fiecare inmormantare ...

:)) ... evident nu sunt de acord in totalitate cu cele scrise mai sus
(nu stiu cine-i autorul dar ... cu siguranta e de sex masculin)
... dar m-a amuzat ...
enjoy
...

PaSSion

2006-09-15T17:42:00.000+03:00

Letter

2006-09-15T00:14:00.000+03:00

for u...

solitude

2006-09-14T23:13:00.000+03:00

without words ...

ganduri intr-o zi obisnuita :)

2006-09-14T12:33:00.000+03:00

2006-09-13T23:37:00.000+03:00

lips

2006-09-13T23:23:00.000+03:00

finding :)

2006-09-13T10:20:00.000+03:00

fulg...

2006-09-12T23:09:00.000+03:00

" ...Så pari vesel tuturor si nimeni så nu vadå cå si fulgii sînt lespezi de mormînt! A avea vervå în agonie..."

2006-09-10T22:54:00.000+03:00

“Femeia ce priveste spre ceva oferå o imagine de o rarå trivialitate. Ochii melancolici te invitå, dimpotrivå, la o distrugere aerianå, si setea de impalpabil pe care ti‑o satisface funebrul si parfumatul lor azur te împiedicå så mai fii tu însuti. Ochi ce nu zåresc nimic si din fata cårora dispari, ca så nu le påtezi infinitul cu obiectul prezentei tale. Privirea purå a melancoliei este modul cel mai ciudat prin care femeia ne face så credem cå a fost cîndva tovaråsa noastrå în Rai…”

2006-09-10T22:38:00.000+03:00

“De cîte ori må înduioseazå un zîmbet, må îndepårtez cu o povarå de ireparabil, cåci nimic nu descoperå mai înfioråtor ruina care asteaptå omul ca acest simbol aparent de fericire si care exprimå mai crud unei inimi desfrunzite freamåtul de vremelnicie al vietii, decît horcåitul clasic al sfîrsitului. — si de cîte ori îmi zîmbeste cineva, descifrez pe fruntea luminoaså chemarea sfîsietoare: „Apropie‑te, vezi prea bine cå si eu sînt muritor!“ — Sau cînd ochii mi s‑au întunecat de noaptea mea, glasul zîmbetului îmi fluturå pe lîngå urechi avide de implacabil: „Priveste‑må, este pentru ultima oarå!“
...Si de aceea zîmbetul te opreste de la singuråtatea din urmå, si oricît nu te‑ar mai interesa colegii de respiratie …, te‑ntorci spre ei ca så le sorbi secretul, så te îneci în el si ei så nu stie, så nu stie ce grei sînt de vremelnicie, ce måri poartå si la cîte naufragii nu ne invitå fråmîntarea inconstientå si incurabilå a zîmbetului lor, la ce ispite de disparitie te supun, deschizîndu‑si sufletul spre tine si tu ridicînd — cu freamåt si îndurerare — lespedea surîsului!”

2006-09-10T22:21:00.000+03:00

“Cînd nu‑ti poti aduna gîndurile si te supui, înfrînt, argintului lor viu — ca aburul se risipeste lumea si cu ea tu însuti, cå pari a asculta la marginile unei måri ce si‑a retras apele lectura propriilor memorii scrise într‑o altå viaså... Incotro aleargå mintea, spre ce nicåieri îsi dizolvå granitele? Se topesc ghetari în vine? Si‑n ce anotimp al sîngelui si‑al spiritului te afli?
Mai esti tu însuti? Nu‑ti zvîcnesc tîmplele de teama contrarå? Esti altul, esti altul...

...Cu ochii pierduti spre celålalt în melancolia neprihånitå a parcurilor…”

2006-09-08T23:48:00.000+03:00

"Nimic nu e mai jalnic decat cuvantul, si totusi doar prin el ajungi la acele senzatii de fericire, la jubilatia ultima in care esti cu desavarsire singur, eliberat de orice sentiment de apasare. Absolutul atins prin cuvant, prin insusi simbolul fragilitatii!"

" Iubirea este prin esenta deschisa, ca o floare de primavara. Si nu inchide racoarea tristetii petalele acestei flori?"
"Oricat m-as lupta pe culmile disperarii, nu vreau si nu pot sa renunt si sa parasesc iubirea..."

Cioran (un pic mai vesel)

... stiu k am sa ma repet ... dar uneori cuvintele sunt inutile... sau insuficiente k sa exprime exact ceea ce am vrea ... uneori nu sunt intelese, uneori n-au rost, uneori sunt aberante...

aici sunt o parte din gandurile si visele mele... ganduri printre randuri... 1001 words ...

acum... ceva lipseste, nu mai are rost, nu mai este intreg, am ramas doar eu ... inspiratia s-a indepartat incet zi dupa zi pt k nu a fost alta cale, prea multe usi incuiate si nu exista macar certitudinea k in spatele ultimei usi ar fi ceva... nu vreau sa ajung sa aberez ... aici ramane cea mai pura iubire a mea, coltzul meu de luna si de iarba verde...

... ma voi intoarce mereu ...

...

Povestea fetitei mari ... (poveste promisa)

2006-09-07T21:51:00.000+03:00

Este cam lunga ... si cam ametita ... :) sper sa nu te plictiseasca...

A fost o data ca niciodata o fetita… si aceasta fetita traia ca mai toate fetitele intr-un tinut foarte frumos si pur si alb numit taramul copilariei. Aici ea nu avea nici o grija, pentru ca era ocrotita de aceasta lume…Si aceasta fetita …a crescut mare, mare…si …la un moment dat si-a dat seama de asta…de faptul ca a intrat in taramul “oamenilor mari”. Si se gandea ea, oare cum a trecut timpul asta pe langa mine...ce de amintiri !!… oare sunt putine ... oare sunt suficiente…oare se puteau mai multe... se mai gandea… ce pacat ca pasesc in aceasta lume atat de repede… pe nesimtite... si... s-a gandit ea si s-a framantat si a incercat sa-si gaseasca drumul mai departe si cauta si cauta nimic, parca nimic nu era cum ar fi vrut parca nimic nu ii satisfacea dorintele…sau poate erau lucruri interzise, sau poate unele mai mult sau mai putin impuse de care nu putea scapa si care o indrumau cu pasi marunti dar repezi in taramul « oamenilor mari » ...

Intr-o zi privind in jurul ei si refuzand sa se adapteze (nu ca n-ar fi putut ci ptr. ca nu voia) s-a hotarat sa se intoarca de pe tarumul numit « lumea oamenilor mari » si sa reintre in cel la care se gandea de atatea ori cu nostalgie « taramul copilariei » a stat ea putin aici dar parca nici asta nu i se potrivea pe deplin… totusi ea nu mai era o fetita mica ci mai degraba o « fetita » mare, se gandea... oare toate fetitele si toti baieteii mici ajung mari si la un moment dat refuza aceasta lume plina de griji si probleme, sau numai ea ?????
… si cum se tot gandea fetita, de ce si cum si ce o sa se mai intample, a zarit langa ea un spiridus, un pic cam batran ce e drept dar un spiridus autentic si adevarat, despre care a auzit doar in povesti, si despre care nu credea ca exista in carne si oase, acum ea avea unul langa ea si nu stia ce sa mai creada si ce sa zica… dupa ce a ramas ceva timp muta de mirare a intrebat cu sfiala spiridusul: -domnule spiridus excelenta sa este dragut sa-mi spuna unde este usa sa ma intorc in « taramul copilariei », unde este asa de usor sa visezi si sa speri, acolo unde a fost atat de frumos, in lumea povestilor cand puteam visa cu ochi deschisi si totul in jur era plin de farmec si de magie? Spiridusul a privit-o pe fata care era o domnisoara in toata firea si fara sa spuna nimic si-a scos pipa din buzunar si cu gesturi meticuloase a inceput sa o umple cu tutun… cand pipa a fost plina a intrebat: -Ai un chibrit? Fata la privit uimita, in sfarit spiridusul a spus ceva, si asta inseamna ca era pe calea cea buna… poate afla si unde e usa misterioasa, si cate si mai cate, gandul o duce spre o sumedenie de intrebari pe care credea ea spiridusul ar fi trebuit sa le cunoasca, dar pana una alta sa-i raspunda spiridusului: -Imi pare rau, domnule spiridus, eu tocmai am venit din lumea copiilor si acolo nu e voie sa fumezi, si nici chibrit nu am, daca vrei insa am o bombonica, poate asta o sa-ti faca mai bine, ce zici? Spiridusul zambii larg, in gura nu avea nici un dinte, dar parea ca i-a placut raspunsul fetitei. -Sa sti domnisoara ca lumea pe care o cauti este aici langa tine, insa tu nu mai vrei sa o vezi, pentru ca doresti alceva si din cauza asta tu privesti doar la « lumea oamenilor mari » si e pacat sa ti in temnita toate amintirile tale frumoase, si sa nu te mai poti juca si visa. Ce rost are domnisoara sa punem usi si lacate peste tot, daca nu putem incuia nimic, pentru ca cine are puterea viselor poate intra si iesi de oriunde, poate fi copil sau adult, poate fi un print sau un cersetor, poate fi orice isi doreste, indiferent daca este adult sau copil. Fata a ascultat tot ce a spus spiridusul, insa nu prea era convinsa despre chestia asta cu visele, ce sunt visele, de ce visam, decat lumea copilariei nu ar fi mai firesc sa viseze pe cineva pe un El, dar asta insemna sa plece definitiv in lumea aia spumoasa si efervescenta « lumea oamenilor mari »… si spiridusul ce o sa faca… si cand o sa se termine totul, fetita si-a amintit ca odata cand era mica a auzit despre o fetita care a imbatrinit in timp ce era copil, oare din cauza ca nu a mai dorit sa viseze, si de ce nu a trecut un spiridus sau un ingeras sau orice sa o schimbe? Fata a vazut ca putea inca visa, si a visat asa cu ochi deschisi pana cand spiridusul a inceput din nou sa vorbeasca: - Poate fi atat de usor, sa visezi incat multi dintre oameni considera asta o banalitate, si uita pur si simpu ca pot visa si din cauza asta ei se prabusesc in « lumea oamenilor mari », de zi cu zi inghesuiti intr-un metrou, sau alergand grabiti in cele mai imposibile directii, daca nu mai poti fi copil, nu poti fi nici adult, dar daca nu poti visa sigur nu o sa poti sa iubesti si sa fi iubita, pentru ca iubirea este visul cel mai pretuit si cel mai ravnit de toti. Pacat ca noi spiridusii suntem doar fochistii iubirii, uneori provocam si mari incendii, dar iubirea este trecatoare si se stinge de la sine. Fata era nedumerita ce sa aleaga: copilaria sau dragostea, si daca ar fi ales ce s-ar fi intamplat? Ei bine incotro sa o apuce fata, dar fara dragoste nu se poate, sa fie copil adult, toti o priveau cu suspiciune, unii mai smecheri faceau misto de ea, si ea insasi simtea ca ceva trebuie schimbat, insa totul depinde de vise de puterea viselor, daca poti visa poti fi oricine, dar concret asta inseamna ceva, poate schimba ceva sau pe cineva… cu cat gandea mai mult si mai logic spiridusul devenea din ce in ce mai transparent, pana cand in urma lui a mai ramas doar o urma de fum albicios, cu parfum de copilarie…
Si fetita a ramas singura si cum nu avea ce sa faca altceva visa si visa si se gandea la ce i-a spus spiridusul, la iubire… de ce la un moment dat iubirea, care odinioara era mare si puternica devine banala si plictisitoare, oare aceasta mai e iubire? oare vrei alta iubire, oare vrei alta magie, alta vraja, alti "fluturasi" in stomac, atunci cand privesti pe cineva sau numai la gandul ca il vei intalni pe acel fat frumos… si se mai intreba daca ar fi asa si-l va intalni pe acel fat frumos oare va putea el sa-i ofere "fluturasi" tot restul vietii, (raspunsul e nu) si atunci cand nu va mai putea ce se va intampla, oare la fel va tanji dupa un alt fat frumos... pana cand asa? desi era o fetita "mare" realiza ca nu exista prea multi feti frumosi in imparatia viselor... si ca acesti feti frumosi se pot transforma in dragoni care arunca flacari si parjolesc sentimente... si uite asa fetita se chinuia cu gandurile sale, cu sentimente contradictorii, cu intrebari fara raspunsuri, si nu mai stia ce e bine si ce e rau... sa ranesti pe altii… sau sa te sacrifici, din teama si poate in final sa te ranesti pe tine… uneori se gandea ca e o fetita mare si rea, si ca nu se gandeste la fatul frumos de langa ea caruia nu prea are ce sa-i reproseze si caruia i-ar provoca multa suferinta daca i-ar spune care sunt gandurile ei … de aceea fetita se invinovatea... oare spiridusul ce i-ar fi zis daca ar fi putut sa-i citeasca gandurile...
Din pacate spiridusul a plecat pentru todeauna, si fetita care de fapt era o mica printesa, dar ea nu stia inca… o sa afle pe parcursul povestii, de la un corb vorbitor, nu dorea asa de mult sa se intoarca in lumea copilariei, si cum se intampla in toate povestile povestea printesei fara print… poveste printului fara cal… si asa mai departe in toate povestile lipseste cate ceva undeva, care apare apoi miraculos si nimeni nu stie de ce si pentru ce s-a intamplat asa. Dragostea asta nu mai este poveste, dragostea si iubirea sunt teme pentru poeti si artisti, dar oare dragostea, ce este dragostea, daca inlaturam toata aburealea aia care ne incetoseaza creerii, de iubire dulceaga siropoasa si suculenta cu care ne sunt bombardati zi de zi neuroni, daca inlaturam toata mentalitatea aia consumista despre industria dragostei… cu toata zeama care curge din ea… ce ramane? ce este dragostea? oare spiridusul ar fi stiut mai mult… poate ca el stia toate astea, si ca sa intareasca sentimentul iubirii a venit… dar merita iubirea? merita… traita de noi muritorii, avem ceva mai bun decat dragostea?… si daca este asa suprema de ce irosim dragostea asa de usor? Corbul intelept a venit la printesa la fereastra, si pentru ca suntem intr-o poveste unde totul e posibil acesta i-a spus: -Printesa copila nu fi trista… dragostea e ceva inconfundabil, si cand adevarata dragoste o sa iti tulbure mintile si trupul, si cand sufletul tau va zbura nestingherit pana la cer, atunci vei sti desigur ca ai intalnit printul viselor tale… o sa fie superb, o sa cada peste voi mereu petale de trandafiri, si o sa dormiti pe un pat de jeleu… dimineata vei saruta buzele lui de ciocolata si vei fi asa de fericita incat in cer o sa zboare un milion de fluturasi… si cand vei merge cu el de mana in imparatia viselor peste podul de lumina care leaga lumea noastra de a lor o sa cada din cer stele care sa va intampine. O sa fie chiar mai frumos dacat atat pentru ca in lumea corbilor, dragostea e mai normala ne intalim o data pe an construim cuibul si facem un ou si asta e dragoste, pentru voi oamenii, lucrurile sunt mai complicate pentru voi dragostea e mai mult decat un cuib cu un ou in el, aveti nevoie de atatea artifici si brizbrizuri, si la urma rezultatul e tot un pui de om mic, infometat si curios, si daca isi ia si brevet de zbor dupa 20 de ani si ceva e ok, naspa daca mai ramane in cuib pentru mai mult timp ca e cam greu sa gasesti loc de aterizare… asta e iubirea, o secunda de glorie pentru o eternitate de suferinta, merita ce zici? -Dar daca mai vreau o secunda, si inca o secunda… si eternitatea aia de suferinta se transforma intr-o secunda de suferinta… se poate? Se gandi printesa cu voce tare, dar nu mare i-a fost mirarea cand si-a dat seama ca a spus toate astea cu voce de copil ca la 12 –13 ani vremea cand incepe sa incolteasca in noi iubirea…. cata teama, ce fiori, prima dragoste si primul sarut, si apoi cat de repede am alergat sa ajung in lumea celor mari unde salasuieste dragostea adevarata…. Corbul era prieten cu soarecele de la castel asa ca acesta cand a auzit conversatia care se ducea in camera printesei a venit si el, cu scuza ca nu mai are biscuiti pentru cina, a intrat la aceasta si a rugat-o frumos sa ii dea si lui un biscuite ca tare de dadea in vant dupa ei. Printesa l-a primit cu drag, chiar daca avea alergie la soareci dar era si el un membru al regatului si cum traim toti in democratie i-a oferit acestuia un biscuite… dar i-a spus: - iti dau acest biscuite prietene soarece, dar mi-a ramas doar unul, si acest biscuite este unicat, te rog sa il manaci azi si sa te bucuri de gustul pe care il are toata viata… Sobolanul a privit chiors printesa care nimic de zis, a fost de treaba si i-a dat biscuitele, dar sa o tina tot intr-o bucurie toata viata, ca a mancat un biscuite asta nu prea a inteles-o, asa ca s-a gandit ca in povesta asta lipsea ceva, sigur lipsea Fat Frumos… baiat de cartier cu fite, aere si zgomote, poate din cauza asta printesa i-a dat piscotul ala otravit lui… dar daca ar fi fost si el… dar inca nu a ajuns in poveste si el …

normal wall

2006-09-06T22:23:00.000+03:00

nu vreau sa scriu (prea mult:)) la ce m-am gandit cand am pus postul asta ... inca odata mi s-a demonstrat k nimic nu este ceea ce pare, k uneori vedem lucruri care nu exista si sfarsim prin a fi dezamagiti si suferind din cauza festelor jucate de propria imaginatie ... mai adaugam un rand de zale pe noi si o sabie noua, lucioasa care uneori ajunge sa loveasca ... exact in cine nu trebuie...

Poveste cu talc

2006-09-06T21:34:00.000+03:00

Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet. "Oare ce se afla acolo?" se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci. Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse. "Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!" Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus: "Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie". Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: "Este o capcana pentru soricei in casa!" Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: "Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare" Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: "Este o capcana pentru soricei in casa!" Vaca i-a raspuns: "Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma poate rani in nici un fel." In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana. In acea noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase. Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare. Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina. Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea. Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul. Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de multe persoane incat fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti. Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete...

Morala: Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Atunci cand auzi ca cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca daca unul dintre noi este amenintat, noi toti suntem in pericol.

empty mind

2006-09-05T00:23:00.000+03:00

Pieces of me To go with You

2006-09-03T23:29:00.000+03:00

There is something I might be writing in my head,

I have been working on it for days.

It never seems to work out right,

Yet in my mind the poem stays.

My heart was broken years ago

But I am glad this happened to me

Cause now the pieces of my heart are many

And now I pass one on to thee

Keep it close to your heart

I know that you will

Make it a part of your own

And please remember to love me still

suflet

2006-09-03T23:00:00.000+03:00

Am privit cainele in ochi, atent, profund, incercand sa patrund in universul atat de complex si deloc complexat al patrupedului prieten; seninatate, fidelitate si recunostinta, viclenie si blandete, devotament si inteligenta, toate aceste trasaturi vin sa creioneze portretul canin al mult indragitului prieten. Cu ochii plecati atunci dojana ii demasca vinovatia, cu lacrimi in priviri siroind spre colturile botului atunci cand pe nedrept primeste admonestari, cu scantei de satisfactie si reala bucurie atunci ii este apreciat pozitiv si valoric comportamentul, el, cainele, figura inteleptului rabdator si tacut, cucereste treptat unghere noi in universul nostru intim, sensibil si sentimental. Dar noi ramanem oameni si cainele ramane caine; si noi si ei muscam, latram, ne bucuram, mancam si ne mancam; ei raman pe langa oameni, ne suprapunem si ne confundam, ne regasim schimbati in bine sau in rau, noi devenim cainosi si rai, ei mai umani ca noi, de nu mai stim sau nu mai reusim sa apreciem ce-i om si ce e caine, in noi, in ei, in amandoi...

Vorbe frumoase ...

2006-09-02T18:36:00.000+03:00

“Ai ajuns si pentru mine o sa ramai intotdeauna acolo! Nu o zic doar de dragul poeziei! O zic pentru ca e o constatare si o constatare e intotdeauna un adevar.”
Vorbe frumoase, spuse cu patima, cu tot crezul din lume. O zici si crezi si stii si speri ca asa va fi. Si asa si este. Pentru un timp. Definit sau nu, tot un timp ramane. Putin. Mult. Pana intr-o zi…
Te trezesti, te privesti adormit in oglinda, dusul e cald si placut, aproape la fel de placut ca prima tigara. Te simti tot tu, la fel ca mai inainte. Nu observi subtila schimbare. Pentru moment.
Incetul cu incetul, realizezi disparitia unei parti din tine, din ea, din viata, din voi. Devii opac, amortit, tacut.
Dragostea dispare brusc, la fel de brusc cum a venit. Unde se duce cand se duce? Se duce departe, de tine, de vise, de suflet, prinde conturul inca unui demon care sa-ti haituiasca mintea.
Ramane un text, o fraza, o idee care o data era sentiment. Ramane ceata groasa in care sa te pierzi, frunze ude si nori negri de toamna. Inchizi ochii si incerci sa adormi, aruncat undeva in toamna atemporala a vietii…

...

2006-09-02T18:33:00.000+03:00

“Am fost candva stapana unor plapande visuri
Ce-mi luminau faptura cu licurici si stele,
Prin ierburile verii, cu dulci si stranii rasuri
De-argintul unei muzici ce se-nalta prin ele
Din soapte, din cuvintele rostite-ncet, rotund,
Ca sa sporeasca taina pe care o ascund.
Am fost candva… o viata e de-atunci…
Am fost candva padure de ciute strabatuta,
Am fost izvor sub stanca, tasnind catre lumina,
Si stea am fost, pe-un cer de dor suita…
Poveste-am fost, rostita cu taina-n miez de noapte,
Si pestera am fost, umpluta de nestiute soapte…
Am fost stapana peste vise, o biata anonima,
Iubind cu disperare drumul spre lumina.”

Poveste :)

2006-09-02T18:32:00.000+03:00

În mod normal poveştile încep clasic cu A fost odată…aceasta poveste pe care o să o spun acum, nu a fost odată este şi acum, se întâmplă în zile noastre, aşa că este o poveste adevărată cu personaje şi întâmplări extraordinare.

Într-un loc, undeva locuieşte un bătrân înţelept care însă nu îşi mai amintea de unde ştie el aşa multe lucruri, şi dacă noi toţi trebuie să învăţăm şi să tot învăţăm, el a ştiut tot de la început, aşa că toată viaţa nu a făcut altceva decât să povestească. Fiecare om a încercat să găsească o explicaţie, însă nimeni nu putea să afle de unde ştia înţeleptul toate astea.

În satul unde locuieşte înţeleptul locuieşte şi un prost, şi cu toate că săracul prost trudea de dimineaţa până seara si se chinuia să înveţe, tot prostul satului e.

Eu am trecut prin acest sat şi i-am cunoscut pe amândoi, şi pe multă foarte multă lume din acest sat virtual de la capătul lumii. Aici locuia şi unul care avea o capră şi o varza şi munca lui era sa treacă podul cu acestea, locuia o fetiţa cu bunica ei, şi fetiţa avea o scufiţă roşie şi îi este teamă de lupul cel rău, căruia îi este şi lui teamă de vânătorul ce crud şi nemilos, şi capra are trei iezi năzdrăvani care şi ei au treabă tot cu lupul, şi lupul nu avea decât aceste probleme…ce mai este un sat global, cu supermarket, poştă, Internet desigur, bar şi spital, şi în general cu tot ce îi este necesar omului si animaleleo care îl însoţesc să trăiască.

Dar punctul central al poveştii sunt cei doi, înţeleptul, şi prostul, că despre ei este vorba, şi cu toate că locuiau în acelaşi sat, ei nu se cunoşteau şi nu au avut ocazia să se întâlnească, tot satul ştia de ei însă nimeni nu se gândea să le facă cunoştinţa. Şi o sa vă povestesc câteva din păţaniile lor, cu sătenii: într-o zi când se întorcea înţeleptul de la market unde a fost să îşi cumpere de ale gurii, când să treacă podul să ajungă în sat, s-a întâlnit cu un om, care stătea la capătul podului cu o varza în braţe şi cu o capră care cum v-am mai spus avea şi trei iezi care însă au rămas acasă, şi ea le-a spus să nu deschidă decât atunci când aud cântecul mami: trei iezi cucuieţi, uşa mami descuieţi… de cum l-a zărit înţeleptul a ştiut ce se întâmplă, şi si-a dat repede seama cât de greu îi este omului, să împace şi capra şi varza, aşa că l-a pus pe om să şadă la umbra unui corcoduş împreună cu varza şi cu lupul, care este prezent peste tot, şi despre care înţeleptul ştie desigur totul, şi a trecut puntea cu capra în braţe, şi a lăsat capra, apoi s-a întors şi a luat varza, a trecut puntea şi la întoarcere a venit cu capra în braţe înapoi, a lăsat capra cu omul sub corcoduş, şi a trecut cu lupul, apoi s-a întors după capră, dar între timp lupul a zbughit-o spre casa caprei unde erau cei trei iezi.

Povestea spune că în acel moment pe acolo trecea prostul, şi când l-a auzit pe lup care cânta aşa frumos, a fost înduioşat până la lacrimi, şi l-a ajutat pe acesta să intre pe fereastră în casa iezilor…numai un miracol i-a salvat pe cei trei iezi să nu ajungă în burta lupului, un lucru însă e sigur, în această poveste nu se întâmplă nimic rău, aşa că toata lumea e fericită, insă stresul e foarte mare, şi inima persoanelor bate repede si puternic, asta e viaţa mai sunt şi probleme, şi dacă omul era fericit că se întorcea cu varza şi cu capra acasă, capra nu era la fel de fericită, pentru că nu a putut roade varza, lupul care a scăpat capra, la început a fost trist, însă după ce prostul l-a ajutat s-ă intre pe fereastră la iezi, îi alerga fericit pe aceştia, şi a uitat definitiv de capră.

Morala e următoarea: niciodată nu poţi fi atât de prost să nu ajuţi pe nimeni, şi nimeni nu poate fi aşa înţelept să îi ajute pe toţi.

Şi am încălecat pe un calculator, şi v-am spus o poveste din satul virtual din reţeaua globala.

Dan Teodorescu

Alegoria Broscutelor

2006-09-02T18:31:00.000+03:00

Lectia Nr. 1 pentru viata
A fost odata un grup de broscute…
… care voiau sa se ia la intrecere.
Telul lor era sa ajunga in virful unui turn foarte inalt.

Se adunasera deja multi spectatori,
pentru a urmari cursa si a le incuraja pe broscute.

Cursa urma sa inceapa…
Totusi…
Dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna din broscute va reusi sa ajunga in virful turnului.
Tot ce se auzea era exclamatii de genul:
„Oh, ce obositor!!!
Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus!“
sau:
„Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt!“
Broscutele incepura se abandoneze
…Cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe…

Spectatorii continuau sa strige:
„E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus!“

Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau… …Doar una singura se catara consecvent mai departe…
Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!

In final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care cu o imensa ambitie si rezistenta reusi sa ajunga singura in virful turnului!
Dupa aceea, toate celelalte broscute si toti spectatorii au vrut sa afle cum a reusit broscuta sa ajunga totusi in virf, dupa ce toate celelalte se vazusera nevoite sa abandoneze cursa!

Unul din spectatori se duse la broscuta s-o intrebe cum de a reusit sa faca un efort atit de mare si sa ajunga in virful turnului.

Asa se afla ca…

Broscuta invingatoare era SURDA !!!

Morala?

Nu asculta niciodata de oamenii care au prostul obicei de a fi intotdeauna negativi si pesimisti…
…fiindca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet!

Gindeste-te mereu la puterea cuvintelor,
caci tot ceea ce auzi sau citesti te influenteaza in ceea ce faci!

Deci:

Fii MEREU … OPTIMIST!
Si mai ales
Fii pur si simplu SURD cind cineva iti spune
ca nu-ti poti realiza visurile!